Despre Sherlock Holmes, Dr. Watson si natura prieteniei acestora

Prieteniile la varsta adulta sunt putin studiate prin comparatie cu relatiile amoroase, care atrag mult mai multa curiozitate odata trecuta varsta adolescentei.

Cu toate acestea ele exista si, se pare ca (http://tinyurl.com/82c23sb), au un rol important in constructia stimei de sine si a perceptiei starii generale de bine. Cum functioneaza insa relatiile de prietenie la varsta adulta si ce asteptari putem avea de la acestea, reprezinta insa intrebari complexe - in special in contextul unei dinamici sociale in schimbare. Pe langa rolul de spatiu emotional securizant pe care il au prieteniile, un alt rol major al acestora consta in crearea unui spatiu de "antrenament social". In cadrul prieteniiilor putem sa ne exersam si dezvoltam abilitati sociale care ne ajuta, mai apoi, sa ne indeplinim celelalte roluri sociale (angajat, partener de viata, parinte, etc.). Astfel, relatiile de prietenie de la varsta pubertatii ne fac tranzitia mai usoara spre relatiile intime de la varsta adolescentei.

Ce se intampla, insa, atunci cand scenariul pentru care ne-am pregatit intarzie sa apara? Atunci cand nu ne casatorim si nu formam o familie? In ce masura relatiile de prietenie pe care le avem sunt impovarate cu asteptari de intimitate? Si daca aceste asteptari ne sunt, intr-adevar, implinite de prietenii nostrii, in ce masura este acesta o dezvoltare "normala" a prieteniei?

Sherlock Holmes si Watson reprezinta un bun exemplu pentru aceasta situatie, intimitatea crescuta care se dezvolta intre cei doi prieteni fiind adesea privita cu o urma de suspiciune de catre observatori obiectivi. Este destul de clar ca cei doi nu s-au angajat in interactiuni intime de natura sexuala, insa, in ce masura poate fi acceptata intensitatea emotionala aparuta intr-o astfel de relatie ("It was worth a wound—it was worth many wounds—to know the depth of loyalty and love which lay behind that cold mask" zice Watson undeva)?

Prietenie 2.0

Totul se schimba in jurul nostru si mult din ceea ce credeam ca stim se re-gandeste as we speak.

Cuvintele capata noi sensuri, sau pierd definitiv din cele stiute, cu viteza unei schimbari dispoztionale. De pilda, deunazi, am descoperit ca binecunoscutul "happy ending" si-a scurtat aria de actiune, in slang, de la "forever and ever" la cele cateva momente de eliberare de la finalul unui masaj erotic. Explorand mai departe familia lexicala a cuvantului "happy", descoperim ca "happiness" poate insemna aproape orice, inclusiv "2 pairs of shoes at the price of one".

Tot asa, formele de interactiune umana evolueaza cu rapiditate, clasificarea exhaustiva: casatorit, necasatorit, divortat si vaduv ramanand mult in urma noilor forme relationale care, in extrema cea mai nestructurata, pot cu usurinta fi definite prin sintagma "it's complicated". In plus, casatoria incepe sa devina o aventura la care doar "frumosii nebuni" se mai incumeta sa se angajeze, iar o parte (din ce in ce mai mare) dintre acestia sunt nevoiti sa isi recunoasca esecul, mai devreme sau mai tarziu. Randurile persoanelor cu o cariera de succes, indepentente financiar, dezvoltate personal, imbunatatite si adaugite dar singure incep sa creasca si ele, contribuind astfel la cresterea pietei de "on-line" dating sau a altor forme de "soul matching".

In acest context, se naste - cu naivitate - intrebarea: si cu prietenia cum ramane? Care sunt noile forme de prietenie aparute si la ce categorii de nevoi emotionale raspund acestea? Care este dinamica prieteniilor moderne si cum contribuie FB-ul la aceasta? Pe o piata a emotiilor, care este "market share-ul" prieteniilor si cat de inflationata este aceasta piata? Acestea sunt doar cateva din intrebarile la care ne propunem sa raspundem in posturile urmatoare, in masura in care aceste raspunsuri se fac disponibile autorului acestui blog.